Dacă o să urmărim știrile din presa străină
despre Republica Moldova , o să observăm că la etapa actuală predomină acel
amalgam de noutăți negative, cum ar fi sărăcie, corupție, omoruri, violuri și
tot așa mai departe... Cînd citim aceste informații ne punem îngroziți mînile
în cap și ne întrebăm : Să fie oare chiar aceasta sinistra realitate în care
noi convețuim?! Să aibă țara noastră o imagine atît de funebră pe plan
internațional?! „ Pe a căror căciuli se găsesc atunci muștele? „
Săpînd puțin în
mentalitatea noastră , a moldovenilor , am încercat să găsesc acele lacune care
ne împiedică să mergem înainte , să ne dezvoltăm și de ce nu , să progresăm. Prima ar fi aceea că ne-am
învățat să ne lamentăm și să dăm prea
ușor vina pe alții. Ne plîngem că statul
nu ne oferă salarii europene și la timp, că medicii, vameși ,profesorii sunt
corupți, că avem jurnaliugi vîndute si
doar noi suntem curați și nepătați ca lacrima , oare? Aici ar fi cazul să aduc aminte de celebra
fraza a fostului președintelui american
J.F.Kennedy :” Nu te întreba ce face
statul pentru tine , întreabă-te ce poți face tu pentru el!” , parafrazîndu-l
m-aș întreba dar ce am făcut noi pentru
Moldova? Iar dacă așteptăm aici susținere și ajutor, noi am susținut-o? noi am
ajutat-o? ...
Și apoi o
țara oare nu își merită
conducătorii? Oare nu noi suntem acei
care le plătim medicilor, vameșilor? și apoi ce mai dorim dacă e așa..
O altă caracteristică ar fi că ne place să
criticăm la stînga și la dreapta , dar nu atît să criticăm ( fiind că există și
critică constructivă) , cît să judecăm viețile oamenilor. Chiar dacă avem în
față niște profesioniști, niște personalități marcante care își permit uneori
să greșească, noi cu plăcere îi devorăm și încercăm să-i învățăm cum ar fi mai
corect să procedeze. Chestia aceasta îmi aduce aminte de meciurile de fotbal în
care se întîmplă ca fotbaliști notorii, cum ar Messi sau Ronaldo să rateze
golurile, iar amatorii abia inițiați în acest sport care-i privesc de la televizor să-injure urît și să le strige cu
putere „Ce faci măi prostule? Nu știi tu a marca în poartă!” .
O altă calitate specifică a nostră este
Invidia. Dintotdeauna ne-a ros pe dinăuntru faptul că vecinul nostru are o casă
mai frumosă , o mașină mai ceva ca a noastră și tot așa mai departe.. Noi încă
nu ne-am dezvoltat spiritul de concurență sănătoasă, ceea ce ar înseamna să nutrim față de vecin sentimente
de admirație, respect și servirea unui model pentru noi. Din cauza
zavistiei , noi perdem și sentimentul de solidaritate și unire. În Dacia să nu
uităm , „că strămoșii nu degeaba erau cei mai drepți și puternici , dintre toți
fiind că erau Uniți, mai apoi au perdut bătăliile fiind că s-au scindat în
multe triburi...”
O altă barieră care ne împiedică și care ne ține în mocirlă, este ne-dorința
noastră de a ne cultiva, de a citi, de a crește intelectual și a ne dezvolta
astfel multilateral și armonios. Sau o țară puternică are nevoie și de niște
minți lucide și cu adevărat cerebrale.Din păcate această lacună are rădăcini,
mai adînci deoarece chiar și în „Descrierea Moldovei” , Dimitrie Cantemir zicea „moldovenii sunt
leneși la carte”. Și în acest caz de ce să nu luăm exemplu din țările din Anglia, Franța, Germania? Acolo unde copiatul
e strict interzis, iar motivația studenților de învăța, a oamenilor de a se
cultiva, este indubitabil mai mare.
Și atunci care ar
fi soluțiile? ȘI cum putem aduce măcar un strop de lumină în acestă țară?
Probabil că în
primul rînd ar trebui să le insuflăm de mici copiiilor noștri ( de cînd abia li
se plămădește caracterul) spiritul
patriotic, aceasta la sigur îi v-a marca puternic toată viață . Tinerii să fie
obligați să activeze de timpuriu pe piața muncii ( de la 15-16 ani, și concomitent studiile,
este un exemplu preluat de la americani
, aceasta ajutîndu-i să înoate mai bine în viață , să fie mai responsabili, mai
independenți.) Altfel ajungem la
paradoxul zilelor noastre , să terminăm studiile universitare, uneori și
două facultăți , ca mai apoi să nu
găsim de lucru și să fim nevoiți să
migrăm peste hotare. Și dacă tot ne remarcăm prin corupție, sărăcie, cumătrism
de ce să nu încercăm să dechidem la lumina rampei și atuurile noastre ? să ne
promovăm astfel prin valorile culturale , frumoase? motivăndu-le
convingător copiilor, elevilor,
studenților, salariaților, în facto tuturor cețățenilor necesitatea de a frecventa teatrele, concertele de muzica
clasică , muzeele și nu doar... creînd astfel o societate mai
umană și mai cultă, nu doar orientată spre bunurile materiale.
În concluzie pot
spune că dacă dorim să facem cu adevărat o schimbare în această țară , atunci
ar fi cel mai bine cazul să începem de la noi , de la schimbarea mentalității
nostre. Da, pare a
fi o idee romantică și irealizabilă, dar dacă vom pune mereu totul pe umerii
altora atunci dragii mei ,cine vor face
mersul schimbărilor mult-visate? Pentru aceasta e nevoie de mult timp, răbdare
, voință și poate chiar de scindarea cîtorva generații , important e dorința, începutul acțiunea. („ Moscova nu s-a construit într-o
zi „)
Și dacă această
țară ne-a oferit ceva sfînt , ceva drag
care ne marchează mai mult de-o viață și ceva
cum ar fi amintirile legate de familie, casa părintească, prietenii din
copilărie , oare noi merită s-o huiduim
pe ea în acest fel? Merită să împroșcăm
în ea cu noroi? (Sau dormim așa ne-am așternut
,) oare nu ar merita ea să-i oferim
înapoi măcar un grăunte de recunoștință?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu