Marea

O visezi...O  adulmeci...Esti drogat de intregul ei microunivers...de   intrega ei frumusete si salbaticie  care-i apartine! Cind te desparti de ea,ii simti lipsa  prin tot trupul tau,pina-n maduva oaselor.Prin ea simti ca evadezi intr-o alta lume,in una de vis, nepaminteasca...ADORI  mirosul ei neobisnuit de scoici,prin care se aude simfonia valurilor...nisipul fierbinte si moale ce pare smuls din alte orizonturi.Soarele ce te face sa zimbesti si sa fii vesel fara nici un motiv...
    Privind marea,te stafulgera intrebarile:Oare cite taine o fi ascunzind in ea?!Si cum de reuseste ca dupa o noapte tumultoasa,unde se lupta cu furia fulgerelor brazdate de vint,sa arate splendid la ore matinale,de parca nimic nu s-ar fi petrecut noaptea trecuta?!Odata cu acel rasarit, renasti  si tu impreuna cu toate cioburile tale de vise.
Te simti intr-o stare euforica!Este senzational!Doar  tu si marea,nimic mai mult!